1:0

Ca orice am aiurit, normal că mi-am uitat parola de la blog, și ca orice om leneș, normal că nu m-am obosit să o recuperez. Așa că mare mi-a fost mirarea(asta e o rămășită de expresie învățată cred la 4 ani când era mare fan povești) când am găsit ieri un comentariu pe blog(postat ceva timp, citit de mine azi).
Păi eu de aia am blog, ca să citească toate lumea inepții mele? Că sincer îmi e de ajuns să mă gândesc că săracii profesori sunt nevoiți să îmi citească proiectele, dar măcar ei sunt plătiți pentru asta.
Ce am învățat din toată povestea cu blogul asta? Că Running Up that Hill sună bine și așa:
http://www.youtube.com/watch?v=HNUNLn8pgcI
Ce a învățat rătăcitul meu cititor? Poate despre schimbul inechitabil de informații - pe care se bazează în cele din urmă orice relație, virtuală sau nu.
Dramatizez?