Că tot vorbeam ieri despre tonuri...ascult de câteva zile Placebo "Running up that hill". E o piesă preluată de la Kate Bush(irelevant), pe care o auzisem cântată de ea, dar care îmi displăcea enorm. Versurile mi se păreau prea puerile pentru a fi ascultate, muzica un banal fond sonor, vocea tipei neinteresantă(pe scurt asta înseamnă că toată piesă mi se părea de tot căcatul).

Când am auzit varianta Placebo nu am recunoscut de la început melodia. În schimb mi-am dat seama pe loc că Placebo sunt întradevăr geniali, că nu şi-au pierdut talentul. Dezamăgirea a venit când am recunoscut piesa.

Eu acum ce fac? Ascult piesa asta cântată de Placebo sau îmi dau seama că e de căcat pentru că nu mi-a plăcut la început?

Să îmi fi plăcut varianta Placebo pentru că sunt setată să îmi placă tot ce scot ei fără să analizez mai întâi, sau doar de ce îmi suna cunoscută?

Acum nu e bine în nici un fel. Să mă explic:

1.dacă îmi place pentru că iubesc stilul în care placebo îşi cântă piesele, e posibil ca cine ştie când să ascult versuri de manele recitate de Florin Iaru şi să mi se pară geniale?

2. dacă lucrurile care îmi sunt cunoscute mă aduc într-o zonă de confort şi nu mai conteză modul în care le ştiam ci numai că le ştiam, e posibil ca ajunsă prin împrejurări ciudate într-o ţară ciudat de străină să mă căsătoresc(sau variaţiuni pe tema asta) cu primul cocalar întâlnit doar pentru că îmi aduce aminte de România?

Dramele vieţii mele nu se vor termina oare niciodată?

Prea mult dramatism pentru a putea scrie azi, sau ieri, sau mâine. Dramatism şi lipsă acută de coerenţă.
*a se citi "azi, sau ieri, sau mâine" tărăgănat, pe un ton melancolic, cu pauze scurte de oftat crud şi superior
**aştept inspiraţia divină să îmi spună ce cărţi pot să citesc în modul ăsta(vezi *)

Ce nu îmi convine azi? Că mi-am dat seama că am greşeli de scriere/redactare în posturile anterioare. Şi tocmai acum, când îmi mai rămăsese numai limba română(nu, nu dramatizez deloc; pe lumea asta nu te poţi baza numai pe limba română şi pe berea la halbă, iar berea costă deja prea mult). Concluzia zilei? De mâine mă îmbrac ca fetele de pe pitzipoanca.org(şi apoi îmi dau foc în semn de protest că sunt lăsată să circul în halul ăsta pe stradă)

Frustrarea de azi ar fi vacanţa de vară...sunt de o săptămână în vacanţă şi nu am făcut nici un lucru din cele aflate pe lista mea de must-uri pentru prima săptămână:
1.Nu am terminat Fructele mâniei;
2.Nu am dormit 3 zile şi trei nopţi;
3.Nu m-am apucat de exerciţiile alea de slăbit(haha, bine că pe tine te ajută constituţia şi nu ai nevoie de ele);
4. Nu am învăţat pentru restanţe(da, am şi de alea, dar clar nu sunt eu de vină ci profesorii, colegii de cămin, câinii şi bufniţele cu gălăgia lor, euro2008, canicula şi multe multe altele);
5.Nu m-am uitat o zi întreagă la filme de căcat(a se citi comedii romantice);
6.Nu am ieşit la tradiţionalul "suc" la birt cu foştii colegi.

Hmmm...încă o nouă frustrare pe ordinea de zi: Urma
Exact, trupa aia românească de cântă incredibil de bine, cu versuri, şi acorduri, şi vocea lui Mani şi concertele lor şi...tot.
Ei, când începusem şi eu să fiu mândră de mine(nici nu mai ştiu acum câţi ani, cam la vârsta pe care o are acum emo jenibil kid), ca de - fata lu' tata e destul de bine ieşită din turmă am dat de Urma. Bucuria a ţinut cam 2 luni până am aflat sigur şi precis că nu numai eu simt muzica aia de parcă ar fi fost scrisă pentru mine...am ieşit din o turmă şi am nimerit în alta, dar una care îmi place şi mai puţin. De ce? De aia, de drama queen ce sunt!

Într-unul dintre momentele mele de slăbiciune(tot mai dese de altfel) am decis să îmi fac blog...pai ce altceva să fac când am biroul plin de cursuri, iar examele se ţin scai după mine?
Da, ştiu - un om normal ar ieşi la bere, dar:
1. dacă ies din casă mă simt vinovată că nu am învăţat;
2. nu sunt tocmai cel mai normal om pe care îl cunosc(şi vai, mi-am ales prietenii pe sprânceană).
Hihihi, sunt curioasă dacă o să scriu şi a doua oară aici.
Atât pentru moment, trebuie să mă gândesc ce o să fac mai departe cu blogul ăsta(şi cum poţi să gândeşti mai bine dacă nu în somn?)